Contractul de munca temporara este, in temeiul art. 94 alin. (1) din Codul muncii, un contract individual de munca ce se incheie in scris intre agentul de munca temporara si salariatul temporar, pe durata unei misiuni, astfel relatia dintre cele doua parti este una de tipul angajator – salariat, agentul este cel care detine calitatea de subiect de drept in raportul de munca.
Contractul de munca temporara dintre agentul de munca temporara si salariatul temporar poate fi un contract de munca pe durata nedeterminata, situatie in care in perioada dintre doua misiuni salariatul temporar se afla la dispozitia agentului de munca temporara.
Procedura obligatorie pentru angajarea strainilor in Romania!
Probleme frecvente si modalitati optime de rezolvare! Aflati informatii complete parcurgand lucrarea "Ghid practic privind munca desfasurata de cetatenii non-UE in Romania!", detalii AICI <<<
Asadar, intre agentul de munca temporara si salariatul temporar se incheie un contract de munca temporara, iar intre agentul de munca temporara si utilizator se incheie un contract de punere la dispozitie.
Pentru a intelege mai bine aspectele legislative create de angajarea unui astfel de salariat temporar, va prezentam un studiu de caz realizat de expertii de la PortalCodulMuncii:
Ghid complet Instructiuni proprii de securitate a muncii
Concedierea perfect legala
Ghid practic Totul despre timpul de munca
"Avand in vedere art. 88 din Codul muncii, va rog sa-mi spuneti unde se declara (din punct de vedere fiscal) angajatii temporari? La sediul Agentului de munca temporara sau la sediul / punctul de lucru al Utilizatorului (acolo unde angajatul temporar isi desfasoara activitatea, sub supravegherea si conducerea Utilizatorului)."
Raspunsul specialistului:
Potrivit art. 91 alin. (1) din Codul muncii, „agentul de munca temporara pune la dispozitia utilizatorului un salariat angajat prin contract de munca temporara, in baza unui contract de punere la dispozitie incheiat in forma scrisa.”
Pe toata durata misiunii salariatul temporar beneficiaza de salariul platit de agentul de munca temporara. Salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune se stabileste prin negociere directa cu agentul de munca temporara si nu poate fi mai mic decat salariul minim brut pe tara garantat in plata. Agentul de munca temporara este cel care retine si vireaza toate contributiile si impozitele datorate de salariatul temporar catre bugetele statului si plateste pentru acesta toate contributiile datorate in conditiile legii.
Din punct de vedere fiscal, obligatia depunerii Declaratiei 112 revine angajatorului. Deoarece utilizatorul nu are calitatea de angajator, acesta nu poate declara acesti salariati in propria sa declaratie 112.
Declaratia 112 se depune asadar de catre agentul de munca temporara care declara salariatii temporari la sediul sau fiscal (sediul social sau, dupa caz, sediul secundar inregistrat fiscal, daca agentul are obligatii declarative distincte pe sedii).
Agentul de munca temporara este cel care intocmeste statele de plata, retine contributiile sociale si impozitul pe venit si depune Declaratia 112. In Declaratia 112, impozitul pe salarii se raporteaza pe codul de identificare fiscala al sediului social al agentului sau al sediului secundar (punct de lucru) al agentului, daca acesta din urma este inregistrat fiscal. Prin urmare, angajatii temporari sunt declarati la sediul agentului de munca temporara (sau la punctele de lucru ale acestuia, daca sunt inregistrate fiscal ca platitoare de salarii).
Chiar daca salariatul temporar isi desfasoara activitatea sub supravegherea si conducerea utilizatorului, intre salariat si utilizator nu exista un raport juridic de munca direct. Utilizatorul nu este un angajator in raport cu salariatul temporar, este doar beneficiarul muncii, in baza unui contract de punere la dispozitie incheiat cu agentul de munca temporara.
Faptul ca locul executarii misiunii este la sediul/punctul de lucru al utilizatorului, aceasta locatie apartine utilizatorului, agentul de munca neavand organizata o entitate in sensul Legii 273/2006 sau Legii 245/2025 decat daca, spre exemplu, inchiriaza un spatiu propriu in acea incinta pentru a-si coordona activitatea.
In concluzie, noile modificari in materie de inregistrare a punctelor de lucru obliga agentul de munca temporara sa isi inregistreze fiscal mult mai multe puncte de lucru proprii, daca este cazul, intrucat numarul de salariati aferente unui punct de lucru a fost diminuat de la 5 la 1 salariat, insa nu transfera obligatia declararii salariatilor catre utilizator. Salariatul ramane din punct de vedere fiscal declarat la structura agentului de munca temporara.
Un raspuns oferit de catre expertii de la PortalCodulMuncii, in ianuarie 2026. Da click aici pentru mai multe raspunsuri si sfaturi de la specialisti in legislatia muncii si resurse umane.
