Ne vor taia astfel elanul destul de rapid si ne vor convinge, daca suntem mai slabi de inger, ca nu avem sanse de succes cu afacerea noastra, ca nu avem ce cauta in arena leilor, ca nu am fost croiti pentru antreprenoriat sau pentru orice ce ne propunem sa facem, de la strangere de fonduri pana la a tinti spre un job inalt si bine platit. Scepticii vor spune ca sunt realisti cu experienta de viata, dar in realitate sunt doar… sceptici.
Iar experienta de viata a unora nu poate fi niciodata similara cu cea a altui om din simplul fapt ca suntem diferiti si ca, mai ales, avem intotdeauna de ales cum privim o situatie si cum alegem sa mergem mai departe.
Daca scepticii spun ca au experienta de viata (de parca ceilalti oameni ar fi trait in pestera pana la ei), ei bine, eu am experienta cu scepticii. Viata iti scoate in cale mijloacele prin care sa deprinzi o lectie si, daca te incapatanezi sa nu o inveti, va fi, pe romaneste, vai si-amar. Cu alte cuvinte, cu cat inveti mai rapid ce e de invatat, cu atat poti avansa si poti lasa in urma tot felul de obstacole.
Asa se face insa ca in urma cu mai bine de cinci ani, viata imi tot scotea in cale felurite tipologii de sceptici. Pe unii ii identifici usor, altii te conving mai intai ca sunt optimisti, doar pentru a-ti demonstra ulterior ca voiau sa te convinga in continuare de pesimismul situatiei.
Inconjurata astfel din toate directiile de oamenii care nu credeau foarte mult in ce pot face ei pentru ca ziua de maine sa aduca un pic mai mult, nu mai credeam nici eu foarte tare in ce pot sa realizez fara sa mai tin cont de sfaturile lor binevoitoare care nu faceau decat sa ma tina pe loc.
Cum arata insa o afacere gestionata de un manager sceptic? Sa presupunem, printr-un miracol, ca a pus-o el insusi pe picioare sau ca a preluat-o, mai probabil, de la un optimist sau de la un realist cu acte-n regula. Ce va face mai departe?
In primul rand, nu va inova. Se va tine departe (cu dintii, cu mainile si cu picioarele) de tot ce e nou pe lume. Pentru ca schimbarea il sperie, necunoscutul il sperie si pentru ca posibilul esec il sperie. Asa ca va spune tuturor ca daca ceva nu e stricat, nu are nevoie de reparatii sau ca daca inca functioneaza (chiar daca business-ul scartaie pe la incheieturi), nu e nevoie de nimic in plus.
Consilier Ghid complet de Salarizare ReviSal si Contributii sociale
Procedura completa de evaluare a angajatilor
Procedura completa la angajare Caiet de lucru pentru angajatori si manageri de HR
In al doilea rand, va lua decizii nefaste pentru afacere (cum e si decizia de a nu lua nicio decizie ca mai sus). Hotararile sale vor fi luate din frica, din teama de a nu risca aparenta stabilitate a afacerii. Colaborarile, oportunitatile de crestere si orice alte eventuale parteneriate vor fi privite cu frica si neincredere.
Mai apoi, exista si latura cealalta in care, condus de un scepticism orb, managerul care se incadreaza in aceasta categorie nu va asculta de niciunul dintre cei care vor incerca sa ii prezinte si alte perspective asupra afacerii pe care o gestioneaza. Scepticismul se va instala, va prelua puterea si va ajunge la destinatia pe care numai un sceptic o poate atinge: Nu Foarte Departe.
La polul opus, managerul optimist va vedea oportunitati acolo unde managerul sceptic vedea doar capcane si faliment. Va avea incredere in cei care ii propun noi colaborari si sanse de dezvoltare (nu fara a le analiza in mod obiectiv, desigur). Va avea mai multa incredere in ceea ce se poate construi si va face primul pas inspre viitor fara teama ca un nou inceput va insemna sfarsitul.
Managerul optimist va sti sa isi motiveze angajatii, sa le insufle pasiune pentru munca depusa si sa ii faca sa creada in viitorul companiei pe care o construiesc impreuna. Nu va incerca sa taie avantul celor care vin cu propuneri noi si nu va tine compania pe loc din teama ca orice miscare va fi una gresita din start.
La fel de important e sa retinem ca managerul optimist vede esecul doar ca pe o oportunitate de invatare si parte esentiala din procesul de crestere. Nu considera esecul un impas din care nu se poate iesi si nu se identifica nici cu esecul.
Asa ca, pe final, ce preferati? Un sceptic cu viziune ingusta si in care crede cu tarie sau un manager care o sa va faca si pe voi sa credeti ca si maine e o zi si ca, indiferent de ziua de azi, soarele rasare in fiecare dimineata?
